De ce sa iti permiti sa traiesti propria experienta, nu pe a celorlalti

De cate ori nu ti s-a spus, atunci cand doreai sa faci un lucru:

• nu este asa cum pare,
• este extrem de obositor,
• te va extenua,
• este foarte greu,
• este imposibil,
• nu stii in ce te bagi,
• tu nu vei reusi sa faci asta etc.

Esti incantat de ideea pe care o ai, ceva ce nu ai mai facut pana acum, ceva ce iti doresti sau poate urmeaza un eveniment important de a carui organizare te ocupi. Si incepi, entuziasmat sa impartasesti celor din jurul tau. Insa, inevitabil te vei intalni cu:

– „expertii”, cei care au facut deja acel lucru si se cred in masura nu sa iti impartaseasca din experienta lor, ci sa iti spuna exact cum sa faci;
– cei care „se cred experti” si care isi dau cu parerea fara sa stie nimic concret despre lucrul respectiv;
– cei care sunt in masura sa isi dea cu parerea si iti ofera punctul lor de vedere fara sa si-l impuna.

Ultima categorie o intalnesti destul de rar, celelalte doua categorii predomina. Si cu atata presiune din partea majoritatii, incepi sa crezi ca este un sambure de adevar in  ceea ce ti se spune si ajungi fie sa renunti la a mai face ceva, fie mergi inainte pregatit de ce este mai rau. Si oricat de optimist ai fi, tot ai un ghimpe adanc infipt in suflet care nu te lasa sa te bucuri pe deplin de proces si de realizarea ta. Ai senzatia ca ceva rau se va intampla din moment in moment.

Ideea este simpla: oamenii sunt diferiti (slava Domnului!) si perceptiile asupra aceluiasi lucru difera. Motivatiile sunt diferite, puterea de a face un anume lucru e diferita, disponibilitatea difera, dar si atitudinea pe care alegem sa o avem este diferita.

Prin urmare nu are de ce experienta unuia sa fie identica cu a altuia sau chiar a ta.