Am intalnit o persoana intr-o sesiune de training care mi-a spus, plina de furie: „Viata nu este atat de roz pe cat crezi tu ca este, nu toti oamenii au parte de fericirea care ti se citeste pe chip. Viata e grea, nu te menajeaza asa cum s-a intamplat cu tine. Tu nu stii ce este durerea, tu nu ai avut experiente negative, caci altfel nu ai fi avut cum sa fii atat de linistita si senina. Lasa oamenii sa traiasca viata asa cum e ea. Automotivarea, increderea in sine, partile pozitive intr-o experienta tragica sunt doar povesti. Cum sa mai zambesti cand totul in jurul tau e tristete?”
In primul rand te uimeste inversunarea unei astfel de persoane si posibil sa fii tentat sa o compatimesti pentru ca te gandesti ca poate chiar a trecut prin greutati mai mari decat ale tale sau poate viata ei este un cosmar in acest moment. Ceea ce doresc insa sa subliniez este faptul ca nu exista viata perfecta. Fiecare dintre noi se intalneste cu cel putin o situatie sau o perioada neplacuta, dureroasa sau greu de inteles. Nu putem vedea intotdeauna asta la ceilalti pentru ca nu toti aleg sa se planga de viata lor, nu toti se concentreaza pe durerea pe care au simtit-o. Unii oameni inteleg ca oricui i se poate intampla un necaz, nu doar lor, unii oameni se impaca cu trecutul, unii oameni invata din experiente si merg mai departe cu zambetul pe buze si increderea in suflet.
Nu spun cum ar fi mai bine sa faceti, ci va indem sa nu judecati un om dupa cat de fericit sau abatut este intr-o zi. De asemenea consider ca, in acest caz este important sa nu ne raportam la experientele celorlalti. Fiecare are dreptul sa isi traiasca si sa isi vindece durerea fara sa i se spuna ca altuia i s-a intamplat mai rau si toti avem dreptul sa fim fericiti fara sa ne justificam in fata nimanui.
Fericirea este o alegere care presupune cunoastere, acceptare, impacare, recunostinta si observare. Dar despre asta…
